Management cultural

Modulul I
MANAGEMENT CULTURAL
Aura Dvoracic
Atunci când încercăm să definim managementul cultural ne lovim de un adevărat vid informaţional pe plan naţional.
De ce ?
Răspunsul e simplu : pe plan naţional nu se consideră ca fiind necesară tratarea cu seriozitatea pe care o incumbă disciplina numită management cultural. Doar câţiva practicieni ai domeniului, cum ar fi dr. Aura Corbeanu, care încercând să abordeze această disciplină spunea : “(…) Profesionalizarea treptată a domeniului operativ în cultură (apariţia noilor meserii în management, comunicare, gestiune) m-au determinat să încerc o structură sistematică a informaţiilor şi o formulare a competenţelor pe care le-am acumulat în ultimii ani, pentru a oferi noilor generaţii de operatori culturali şi tuturor profesioniştilor interesaţi de acest tip de activităţi (nu în ultimul rând studenţilor pe care încerc să-i iniţiez în domeniul managementului cultural) câteva instrumente concrete de lucru.”
Plecând de la o bogată bibliografie europeană, vom încerca să articulăm câteva repere teoretice ale disciplinei managementului cultural (sau a ştiinţei privind organizarea activităţilor culturale, cum s-a numit la începutul anilor ’60 această disciplină ştiinţifică aplicată). Pentru aceasta, ne vom strădui să răspundem la câteva întrebări : Ce este cultura ? Care este obiectul managementului cultural ? Care sunt obiectivele managementului cultural ? Cine este managerul cultural ? Care sunt componentele managementului cultural ?
Parte a culturologiei, dar şi a managementului contemporan, managementul cultural nu este încă în România o disciplină ştiinţifică de prestigiu, care să contribuie la crearea valorii adăugate produsului şi serviciului cultural ca element necesar dezvoltării şi reconstrucţiei sociale.

Dar ce este cultura ?!
Succint, cultura înseamnă premiere teatrale, concerte, festivaluri de film, studiul vechilor documente, precum şi eforturile constante ale operatorilor culturali pentru ca vizitatorii, cititorii şi utilizatorii să relizeze bogăţiile inestimabile care îi aşteaptă în biblioteci şi muzee. Aşadar, cultura înseamnă operele nemuritoare ale gânditorilor, dar şi efortul ca, sub formă de cărţi în mii de exemplare, tipărite şi digitale, ea să fie accesibilă publicului larg. Anunţurile, reclamele care, prin intermediul presei, radioului şi televiziunii, invită la lansări de carte, expoziţii, spectacole, concerte etc. Şi mai înseamnă şi proiecte culturale !
Schimbările de esenţă, pe care le parcurgem la nivel cultural, acum, la început de mileniu, prin care se încearcă dovedirea a ceea ce numim dimensiunea economică a culturii, care este dată atât de sectoarele tradiţionale culturale dar şi de dezvoltarea industriilor culturale moderne, confirmă rolul-cheie a managementului cultural în elaborarea acelor proiecte culturale – adevărate pârghii de implementare şi de evaluare a eficacităţii strategiilor culturale specifice temeinic fundamentate la nivel local, regional, naţional şi internaţional.
Managementul cultural defineşte spaţiul în interiorul căruia se pot realiza condiţiile creaţiei culturale şi, mai ales, artistice, formele implementării acesteia şi ale receptării de către publicul larg.

Care este obiectul de studiu al managementului cultural ?
Studiul tuturor metodelor de organizare a instituţiilor culturale ce apar în diverse societăţi şi în diverse perioade istorice în interiorul manifestărilor culturale în totalitatea lor şi în sectoarele culturale constituie obiectul de studiu al disciplinei managementului cultural.
Recunoscută pe plan european mai larg doar începând cu anii ’80, moment în care domeniul cultural aflat în plină explozie a internaţionalizării, face apel tot mai des la specialişti din domenii din ce în ce mai variate, disciplina managementul cultural este şi rămâne o ştiinţă de origine preponderent anglo-americană şi trebuie menţionat faptul că definirea acesteia variază mult de la o ţară europeană la alta (vezi Franţa şi Marea Britanie), dar şi între o componentă şi alta (vezi managementul muzeelor faţă de managementul teatrelor, sau cel al industriilor culturale comparat cu managementul bibliotecilor).

Care sunt obiectivele managementului cultural ?
Obiectivul fundamental al managementului cultural este descoperirea soluţiilor (a modelelor) organizatorice corespunzătoare, care să determine o activitate culturală eficace şi eficientă în domeniul social şi al economiei de piaţă (Milena Dragićević-Šešić, Branimir Stojković. Cultura.Management.Mediere.Marketing. Timişoara, Brumar, 2002, p.15). Rezultă două dimensiuni de bază ale managementului cultural, dimensiuni care se întrepătrund şi se completează, şi anume:
a) dimensiunea analitic-descriptivă ( descrierea şi cercetarea formelor şi metodelor existente de organizare) şi
b) dimensiunea de proiectare-modelare (dezvoltarea şi descoperirea unor noi forme şi modalităţi, mai adecvate, de organizare).
Obiectivele specifice ale managementului cultural sunt următoarele:
• conceperea sistemului vieţii culturale, care pleacă de la o anumită politică culturală a unei ţări şi al unei comunităţi;
• modelarea organizatorică a sistemului vieţii culturale în interiorul unei ţări şi al unei comunităţi;
• planificarea dezvoltării culturale, ceea ce presupune stabilirea ţelurilor, priorităţilor şi a metodelor de implementare a politicii culturale, precum şi cercetarea situaţiei culturale existente, ca punct de pornire în conceperea modelelor de planificare;
• conceperea sistemelor de parteneriat public-privat în activităţile culturale, care vor duce la optimizarea rezultatelor obţinute;
• realizarea infrastructurii culturale, precum şi coordonarea şi organizarea activităţilor din interiorul acestora – managementul instituţiilor culturale respective;
• organizarea procesului de producţie (managementul proiectelor culturale) în interiorul instituţiei de cultură sau independent;
• organizarea procesului de difuzare a culturii;
• managementul şi marketingul produsului şi serviciului cultural;
• instituirea formelor şi modelelor de colaborare culturală internaţională;
• constituirea reţelelor culturale tematice.
Aceste zece obiective ale managementului cultural presupun diverse grade de instruire şi competenţe ale managerului cultural. Deci,

Cine este managerul cultural ?
Misiunea managerului cultural este acea de a asocia managementul, creativitatea şi cultura în vederea dezvoltării durabile a unei comunităţi. Managerul cultural este în serviciul unei instituţii publice de cultură, a unei asociaţii sau fundaţii culturale, a unui centru cultural etc. El trebuie să cunoască foarte bine economia culturii deoarece concepe un proiect al organizaţiei pe care o serveşte ce presupune un buget pe care trebuie să ştie să-l gestioneze. Managerul cultural poate să conducă un teatru sau afacerile culturale ale oraşului.
Managerul cultural trebuie să aibă o vastă şi solidă cultură generală.
Managerul cultural este organizat, tenace, răbdător, riguros, vizionar, îşi asumă riscuri, are simţ artistic şi abilităţi în realizarea contactelor, este rezistent la stres şi are calităţi de manager.
Managerul cultural are o formaţie academică umanistă în general, competenţe în management organizaţional, în managementul proiectelor, comunicare şi relaţii publice, istoria artei dar şi în gestiunea costurilor. Desigur, el se specializează într-un domeniu specific, tocmai pentru a putea face faţă cerinţelor în permanentă schimbare.
Deci, sfera activităţilor managerului cultural cuprinde crearea condiţiilor pentru manifestările culturale şi producţia bunurilor culturale (a ideilor şi valorilor) pentru transpunerea lor în opere la care publicul larg să aibă acces oricând şi de oriunde, precum şi pentru receptarea acestor opere din partea opiniei publice.
Înainte de a vedea care sunt componentele managementului cultural, e bine să reţinem faptul că managementul ca disciplină ştiinţifică nu este independent de contextul civilizator şi cultural în care a apărut, respectiv, în care s-a dezvoltat în continuare.
Dacă filosofia managementului american este orientată spre viitor şi se caracterizează prin vitalitate, mobilitate, lipsa formalismului, abundenţă, cantitate şi organizare exemplară, filosofia managementului european, orientată spre trecut şi prezent, se caracterizează prin: prudenţă, stabilitate, respectarea convenţiilor, acceptarea necesităţilor, sublinierea calităţilor şi diversitatea.
De altfel, americanul Fr. Taylor şi francezul Henry Fayol, cei doi “părinţi” ai teoriei managementului, subliniază, în mod evident, deosebirile şi influenţele asupra practicii manageriale. Astfel, Taylor pune accent pe producţie, respectiv pe factorii economici, de eficienţă şi productivitate, pe când Fayol consideră ca fundament al teoriei managementului buna administrare organizatorică, precum şi repartizarea sarcinilor de conducere.
Managementul calităţii totale (Total Quality Management) – cel mai nou curent în management – apare în Japonia ca rezultat al tradiţiei culturale japoneze, în care ataşamentul faţă de companie este total şi în care ţinta fiecărei persoane se supune ţintelor generale ale companiei, încât lupta pentru calitatea totală se duce pretutindeni şi în orice loc: de la portar până la director, iar eficacitatea afacerii este ţinta supremă.
Astfel încât, deşi cultura noastră se apropie mai mult de valorile europene bazate pe diverse teorii ale managementului apărute în Europa, ceea ce a pus pe roate industria culturală la noi este teoria americană a managementului.
Într-o societate cum e a noastră, în care nici în economie, şi cu atât mai puţin în cultură, succesul în muncă şi afaceri nu este considerat esenţial, iar viitorul aproape că frizează miracolul atunci când este vorba de planificare pe termen scurt, cunoaşterea managementului american, iar în cultură, aplicarea, cu precădere, a managementului calităţii totale, ar putea constitui un pas real în direcţia realizării doritei dimensiuni economice a culturii.

Care sunt componentele managementului cultural ?
Când vorbim despre management cultural, vorbim despre:
1. Politica culturală.
2. Dezvoltarea culturală.
3. Descentralizarea culturală.
4. Managementul strategic al instituţiilor culturale.
5. Managementul instituţiilor de cultură.
6. Managementul proiectelor culturale.
7. Economia culturii.
8. Cercetarea culturii.
9. Schimburile şi cooperarea culturală.
10. Reţele culturale tematice.

Referinţe bibliografice:

1. Castell, Manuel, « La société en réseaux », Fayard, novembre 1998, 613 p.
2. Corbeanu, Aura, Managementul proiectelor culturale, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2000.
3. DeVlieg , Mary Ann (IETM), “Working group report of the conference with Member State Cultural Ministeries and European Cultural Networks”, March 1997. (English version), 4 p.
4. DeVlieg , Mary Ann, (IETM) in collabortion with Dragan Klaic (EFAH) et Carla Delfos (ELIA) « A strategique culture programme for Europe » (English version), 6 p.
5. DeVlieg , Mary Ann (IETM), travail collectif, « Towards Setting Evaluation Criteria for Cultural Networks in Europe », A-lines EP Meeting, July, 10, 2001, (English version), 13 p.
6. Flood , Mik, « Networks in the Cultural Sector », IETM, January 1998, Brussels. (English version), 5 p.
7. Forum des Réseaux Culturels Européen, « Manifeste des réseaux culturels
européens », Bruxelles, 1997, 2 p.
8. IETM, Etude «How networking works », publiée par the Arts Council of Finland, Spring 2001, (Version française), 86 p.
9. Năstase, M., Lideri, leadership şi organizaţia bazată pe cunoştinţe, Bucureşti, Editura ASE, 2007.
10. Năstase, M., Cultura organizaţională şi managerială, Bucureşti, Editura ASE, Bucureşti, 2004.
11. Parrochia, Daniel (sous la direction de), « Penser les réseau », synthèse du colloque organisé à Montpellier le 20, 21 mai 1999, éditions Champ vallon, 2001, 285 p.
12. Pehn , Gudrun, « La mise en réseaux des cultures, le rôle des réseaux culturels européens », édition du Conseil de L' Europe, Belgique, septembre 1999, 110 p.
13. Roeder-Zerndt , Martin, « The politics of Networking », ITI Germany/ theater derWelt, Berlin, november 1999, (English version ), 10 p.
14. Staines , Judith, « Working groups: Network Solutions for Cultural Cooperation in Europe- Les réseaux: un avenir pour la coopération culturelle en Europe », efah/feap, Brussels, 1996, (Version française), 35 p.
15. Zecheru, Vasile, Management în cultură, Bucureşti, Editura Litera Internaţional, 2002.