Dragobetele sunt considerate sărbătoarea românească a iubirii. Un motiv în plus ca românii să își arate afecțiunea față de persoana iubită.
Chiar dacă este doar un prilej de a celebra iubirea, săbătoarea de Dragobete are o simbolistică bogată și interesantă.
Cum au apărut Dragobetele
Potrivit tradiției populare, Dragobetele este zeul iubirii, al veseliei și al tinereții. Acesta își are provenineța în tradițiile dacice, fiind sărbătorit în fiecare an pe data de 24 februarie.
Pe lângă partea laică, Dragobetele sunt legate și de religie. Astfel că, pe data de 24 februarie, potrivit calendarului creștin ortodox, se sărbătorește Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătoarea fiind numită în slavonă „Glavo-Obretenia”.
Tot din slavonă se trage și etimologia cuvântului Dragobete, care provine de la cuvintele „dragu” (drag) și „bîti” (a fi drag).
Încă din Evul Mediu, denumirea slavă a fost adaptată limbii române, iar Dragobetele au avut forme variate de la: Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete.
Dragobetele este fiul Babei Dochia, fiind considerat patronul dragostei și unul dintre primii vestitori ai primăverii.
Una dintre tradițiile acestei zile spune că fetele și femeile care nu au fost sărutate în această zi, vor fi singure tot anul. De aceea, una dintre principalele atribuții ale Dragobetelui este de a le găsi și a le săruta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu